Prietenia adevarata

                                                    O prietenie de neuitat  


Am momente când mă apucă un dor nebun de prietenii mei din trecut, cei de care m-am îndepărtat, dintr-un motiv sau altul.Mi-e dor de prietena  mea din gimnaziu.  Îmi voi aminti mereu cu drag de orele întregi vorbite la telefon, de cum glumeam împreună.Nu cred că am mai râs atât de mult cu cineva aşa cum am făcut-o cu ea, eram amândouă atât de năstruşnice, mereu cu gândul la poante şi farse.

Timpul ne-a îndepărtat, au apărut certuri sau probleme.Mă bucur că o mai revăd din când în când,că mai apucăm să ne povestim şi să discutăm de una sau de alta şi apreciez tare mult susţinerea ei – mereu a fost alături de mine. Însă mi-e dor de ea şi aş vrea să apucăm să ne întâlnim mai des, nu doar o dată la citeva saptamini.

De-a lungul vieţii avem zeci, chiar sute de prieteni. Prieteni, nu amici sau cunoştinţe. Dintr-un motiv sau altul, ei pleacă de lângă noi – poate e vina noastră, poate e vina lor, poate timpul sau distanţa ne îndepărtează. Ei vor rămâne însă mereu prietenii noştri.